Compostarea deșeurilor biodegradabile la bloc
Compostarea înseamnă să transformăm resturile de la bucătărie și cele vegetale în pământ fertil, util pentru spațiul verde de lângă bloc sau pentru ghivecele din scară. Astfel putem avea mai puțin gunoi la platformă, mai puține mirosuri în containerul menajer și mai mult sol bun pentru plante. Acolo unde există container maro pentru biodeșeuri, îl folosim. Unde încă nu există, compostarea la bloc umple golul până când primăria și operatorul de salubrizare pornesc colectarea separată.
Unde compostăm? Avem două opțiuni practice:
- Afară, la sol, într-o ladă de compost (din lemn sau plastic), într-un loc aerisit, ferit de soare direct și de ploi torențiale, la distanță decentă de geamuri. Baza se face din crengi subțiri sau paie (pentru drenaj), apoi din straturi alternate de „verde” și „brun”.
- În apartament/balcon, prin metoda Bokashi. Resturile se pun în găleți speciale cu tărâțe EM, se fermentează fără miros și, după 2–3 săptămâni, materialul se duce într-o ladă comună la sol sau în grădină. Avantaj este că nu atrage insecte, nu miroase, e ușor de gestionat în spații mici.
Ce punem și ce nu punem la compostare?
Punem coji de legume și fructe, zaț de cafea, plicuri de ceai (fără capse), coji de ou mărunțite, resturi vegetale din curte (frunze, iarbă uscată), șervețele/hârtie necerată și carton neimprimat mărunțit.
Nu punem carne, oase, lactate, uleiuri, mâncare gătită grasă, cantități mari de citrice/coji lucioase, cenușă umedă, plastic, metal, sticlă. Acestea dau miros, atrag dăunători sau încetinesc procesul.
Cum începem?
- /asociața identifică locul (în curtea blocului sau într-un colț ferit) și desemnează un responsabil (se poate lucra în rotație la 2–3 luni).
- Se cumpără sau se construiește o cutie de compost cu capac și plasă fină la bază (contra rozătoare).
- Regulile se plasează pe un afiș A4 la intrarea în scară pe care poate fi scris simplu „Ce punem și ce nu punem la compostare” și programul de depunere (ex.: zilnic, între orele 8–20).
- Material „brun” trebuie avut la îndemână. Un balot de frunze uscate, rumeguș curat sau carton mărunțit. După fiecare depunere se adaugă un strat subțire de „brun”, așa nu miroase.
Întreținerea (fără bătăi de cap).
Aerare: o dată la 7–10 zile, „întoarcem” ușor cu o furcă/lefă.
Umezeală: compoziția trebuie să fie ca un burete stors. Prea uscat? Pulverizăm puțină apă. Prea umed? Adăugăm frunze/carton.
Miros: apare doar când predomină „verde” (resturi umede). Soluția e simplă: acoperim cu „brun” și închidem capacul.
Insecte/dăunători: capac închis, plasă la bază, fără carne și lactate.
Iarna: procesul încetinește, continuăm straturile, cu mai mult „brun”.
Ce facem cu compostul? În sezonul cald, după 2–4 luni (în funcție de temperatură și amestec), obținem un material închis la culoare, sfărâmicios, cu miros de pământ. Îl cernem ușor și îl folosim la tufele și arborii din jurul blocului, la straturile de flori și jardinierele scării.
Rolul Asociației este simplu:
- stabilește locul și responsabilul;
- afișează regulile și ține un mic calendar de aerare (bifat de voluntar/portar);
- comunică în grupul scării când se umple lada și când se folosește compostul,
- implică copiii o dată în sezon, o mică acțiune de plantare cu compostul „produs la bloc”.
Dacă avem container maro, îl folosim pentru resturi alimentare și lăsăm în lada de compost mai ales vegetalele „uscate” (frunze, crengi, carton). Dacă încă nu există, anunțăm primăria în scris că blocul este pregătit pentru colectare separată a biodeșeurilor. Astfel platforma noastră devine exemplu când se extinde sistemul.
Pentru siguranță și igienă, nu lăsăm saci deschiși lângă ladă, folosim mănuși când întoarcem compostul, spălăm găleata de colectare din apartament după golire. În scară, păstrăm mesajul scurt: „Acoperă cu frunze după ce ai pus resturi”.
După implementarea acestor practici, platforma va deveni mai curată, containerul menajer se va umple mai greu, mirosurile se vor reduce, iar spațiul verde va arăta mai bine. În plus, când va apare sistemul oficial pe biodeșeuri, scara noastră va fi deja antrenată, va ști regulile „unde” să pună și nu oamenii nu vor întreba „de ce trebuie să facă acest lucru?”.
În Chișinău nu avem încă pubela maro pentru biodeșeuri. Până va fi accesibilă colectarea separată, cea mai firească soluție rămâne compostarea la bloc. În localități mai mici lucrurile se mișcă diferit. De exemplu la Călărași funcționează compostere industriale pentru frunze și resturi din piață, iar în unele sate mașina ridică separat sacii cu resturi organice și îi duce la compost pe câmp.
Dacă o parte mare din deșeuri devine compost, primăria transportă mai puțin la groapă, iar pe termen lung tarifele vor deveni mai stabile. Legea deșeurilor, art. 20, permite compostarea la locul de generare, iar reticențele se risipesc când lucrurile se fac corect, fără carne și lactate, cu strat de „brun” deasupra și capacul închis.
Compostarea în este o opțiune valoroasă pentru reducerea deșeurilor și pentru educarea ecologică a locatarilor, deși nu este încă o practică uzuală. Asociațiile de proprietari ar trebui să fie deschise la această idee și, acolo unde există condițiile necesare (un petic de spațiu verde și un lider entuziast), să încerce un proiectpilot de compostare. Rezultatele sunt imediate, mai puțin gunoi la container, sol mai fertil în grădinița blocului, locatari mai uniți. Pe măsură ce legislația va impune colectarea biodeșeurilor, cei care deja compostează vor fi cu un pas înainte. Compostarea poate părea „ceva de la țară”, dar viitorul orașelor verzi include, cu siguranță, această soluție inteligentă de a transforma gunoiul în resursă utilă.
Exemple și statistici privind gestionarea deșeurilor (colectare selectivă, compostare etc.)
Pentru a înțelege unde suntem și ce putem îmbunătăți, haideți să vedem câteva cifre simple și reușite din teren. În ultimul deceniu, volumul deșeurilor menajere solide colectate în Republica Moldova a crescut de la aproximativ 2.173 mii m³ în 2008 la 3.043 mii m³ în 2018, adică în jur de 40 la sută. Urbanizarea, consumul mai mare și extinderea serviciilor de salubrizare explică această creștere. Presiunea pe colectare și depozitare se simte, iar fără reducere, reutilizare și reciclare, cifrele vor continua să crească.
Colectarea separată este încă modestă. Estimările arată că doar aproximativ 10 la sută din deșeurile din municipiul Chișinău sunt colectate separat pentru reciclare, iar restul ajung la depozitare. În Uniunea Europeană, media de reciclare a deșeurilor municipale este în jur de 47 la sută, cu ținta de 50 la sută. Diferența arată un potențial real de îmbunătățire și amintește că depozitarea înseamnă teren ocupat, riscuri pentru sol și ape, emisii de metan.
Aproximativ jumătate sunt biodeșeuri pot deveni compost, iar din ceea ce rămâne o parte importantă se poate recicla: 15–20 la sută hârtie și carton, 10–15 la sută plastic, în jur de 5 la sută sticlă, 2–3 la sută metal. Deșeurile duse la groapă vor fi mult mai puține dacă vom separa corect.
Se văd și rezultate acolo unde s-a lucrat consecvent. În raionul Șoldănești, 12 sate și orașul au amenajat platforme cu containere pentru sticlă, plastic și metal, respectiv hârtie, și au informat comunitatea. Astfel, în primul an au trimis la reciclare peste 20 de tone de materiale care altfel ar fi ajuns la groapă. La Cahul, în urma investițiilor din programul EU4Moldova, s-au distribuit pubele, iar în 2023 aproximativ o treime dintre locatarii la bloc aveau deja acces la colectare separată.
Și la nivel de scară de bloc se poate de avut succese. Un studiu de caz minor, dar interesant: la un bloc din sectorul Rîșcani din Chișinău, zece familii au testat în 2021 un sistem cu găleți Bokashi în apartament și o compostieră de 220 litri în curte. Au obținut câțiva saci de compost fără miros în apartament și fără probleme la compostiera închisă, iar inițiativa a continuat cu încă cinci familii.
În țările vecine, tabloul este divers. România era la aproximativ 14 la sută reciclare în 2020, Ucraina era sub 5 la sută înainte de 2022, iar statele europene performante depășesc 50 la sută. Drumul nostru este mai lung, dar fiecare reușită locală, începând de la un sat, un cartier sau un bloc, înseamnă un progres vizibil în viitor.
Pentru asociațiile de proprietari, direcția este clară. Merită să scadă cantitatea de deșeuri amestecate la sursă, prin colectare pe fracții și compostare. Câteva cifre afișate lunar pe panoul de informativ de la scara blocuui, de tipul câte pubele de reciclabile față de câte de rezidual, motivează mai bine decât o ședință lungă. Colaborarea între blocurile din același cartier ajută, mai ales acolo unde un bloc are loc pentru compost, iar altul nu. Este plauzibil ca tarifele să devină diferențiate, cu avantaje pentru cei care separă corect. Cine se organizează acum, câștigă curățenie pe platformă pe termen scurt și stabilitate a costurilor pe termen mediu.
Concluzia rămâne optimistă, cea mai mare parte a gunoiului nostru poate fi valorificată. Cu organizare și informare, rezultatele apar repede, iar exemplele din țară arată că se poate și cu resurse limitate.
